Recunostinta.

Incetul cu incetul ajung la concluzia ca unii oameni pur si simplu nu merita sa-ti pierzi timpul cu ei.
Le dedici lor o buna parte din timpul tau, din sfaturile tale, si mai ales, din atentia ta, dar in schimb ei continua sa fie indiferenti, ignoranti si mai ales, nici macar nu exista vreo urma de recunostinta in ochii lor.
Cel mai deranjant lucru este atitudinea lor.
Superioritate, ca si cand ei ti-ar fi facut un serviciu.
P.S. Nu-mi mai pierd timpul cu asemenea persoane!

!

Mi-e dor de sentimentul de liniste, de pace interioara.
Mi-e dor sa izolez toate acele sunete si sa-mi aud doar bataile inimii.
Sa inchid ochii si sa-mi imaginez cel mai frumos loc de pe pamant, exact asa cum faceam cand eram mica.
Vreau sa fiu doar eu cu mine.
Doar eu cu planurile si idealurile mele.
Vreau sa ma gandesc la deciziile pe care trebuie sa le iau, fara a fi influentata de nimeni.
Sa stiu eu ca atunci cand o sa gresesc, cand o sa ma impiedic si o sa cad, o sa fie din cauza mea.
Atunci nu o sa mai am niciun motiv sa dau vina pe ceilalti!

Schimbare.

Lumea aceasta este plina de specimene, de tot felul de oamenii.
Niciodata nu stii la ce sa te astepti de la ei.
Poate chiar cei in care ai avut cea mai mare incredere, te-au tradat.
Dar nicio problema, orice tradare se plateste.
Pacat e ca se pierde conceptul de om, de omenie.
Nu mai stim sa fim oameni.
Sa oferim o mana de ajutor acolo unde este nevoie, fara sa ne asteptam la o rasplata.
Sa oferim un umar pe care sa planga o persoana care sufera, sau macar o vorba buna atunci cand este cea mai mare nevoie de ea.
Preferam sa-i uram, sa-i invidiem pe ceilalti, sa le purtam pica, fara ca macar sa-i cunoastem.
Sa-i criticam fara a sti ce-i in sufletul sau mintea lor.
Dar eu ma pot schimba.
Si chiar vreau asta.
Stiu ca pot fi mai buna decat altii.

A nu renunta este un imperativ!

Nu mai renunt la ce e al meu, la ce imi apartine.
Nu ma mai dau la o parte de dragul celorlalti.
O sa lupt pentru ce vreau si o sa obtin.
Dupa prea mult stat in umbra altora, iti pierzi din vointa, dar dupa revii cu noi forte, cu mai multa dorinta de a te impune.
Cand stii ca ai dreptul la cuvant, sa nu renunti la el doar pentru ca te simti intimidat de altii.
Acei "altii" incearca sa te dezarmeze doar pentru ca le este frica de tine, de mentalitatea ta.
Nu te lasa demoralizat dupa prima cazatura, pentru ca mereu o sa te ridici si o sa dovedesti ca poti mai mult.
Sunt puternica si o sa dovedesc asta!


P.S. :Atitudinea pozitiva invinge mereu!

De-as putea intelege odata plansetele astea ce dor
De-as putea sa gatui odata groaza de visele care-mi spun c-am sa mor.

Necunoscutul.

Si asa vine uneori
Sa ma cuprinda noaptea,
Cu ganduri mari si pasi vioi
Si vrea sa-mi schimbe soarta.


Misterul il invaluie,
Intunericu-l apara,
Iar el creaturile noptii toate le comanda.


Gandurile-i sunt pure
Dar fara pic de viata
Si cauta-o domnita
Sa-i fie aleasa.


Copilu-i va fi stapan
Peste tot taramul,
Iar la cina, seara
Monstrii-i vor servi tacamul.

Schimbari. Part V

Back to normal. Am zis eu ca e doar o chestie de timp.Acum rad din nou, glumesc si sunt fericita.



Aa..si inca mai citesc romanul adolescentului miop...

Schimbari. Part IV

Critic. Critic mult si pe multi. Asta pentru ca ii cunosc, stiu cum sunt ei defapt.Stiu cand se prefac, cand mint si chiar cand vor sa para altfel. Stiu!
As vrea sa ma critic si pe mine. Dar nu pot. Nu ma cunosc. Nu stiu cine sunt,ce sunt si nici ce as vrea sa fiu. Si nimeni nu ma cunoaste, nu indeajuns. Nimeni nu a vrut sa ma cunoasca vreodata intr-adevar..sau poate doar nu a reusit.
Pe zi ce trece ma schimb, ma indepardez de mine insami. Sunt indecisa, instabila, plang mult si nu ma pot concentra.

Nu ma mai recunosc...

Schmbari. Part. III

Devin tot mai singura, sau cel putin asa ma simt. Ma inchid in mine si devin incapabila de comunicare. E doar o chestie de moment, de timp. Peste cateva zile, saptamani, luni..toate astea o sa fie doar niste amintiri urate, triste. Iar dupa un timp o sa dispara deoarece mi se pare inutil sa-mi ocupe memoria degeaba. Vreau doar amintiri frumoase. Putine, dar frumoase. Ma gandesc ca poate e de vina si iarna. Nu mi-a placut niciodata. Si nici nu cred ca acest lucru o sa se schimbe prea curand. Albul de afara ma orbeste, ma face sa inchid ochii si sa ma pierd intr-un univers paralel.


Dar la vara o sa fie altfel. O sa zambesc, o sa fiu fericita sau poate doar o sa ma prefac..

Schimbari. Part. II

A trecut mult timp de cand nu am mai scris..Si asta doar pentru ca nu stiu ce sa scriu. De multe ori am intrat pe blog, dar am iesit repede..din lipsa de imaginatie.



Poate ca ar trebui sa scriu despre mine, despre ce am mai facut. Dar sincer, nici asta nu stiu. Timpul a trecut pe langa mine, fara sa ma marcheze. Ma simt foarte rau de la o vreme. E ceva interior, ceva care ma macina, care imi creeaza multe ganduri. Uneori ma simt neinteleasa, neascultata, lipsita de prieteni. Alteori e doar o melancolie care ma cuprinde si imi creeaza stari de discomfort.


Incep sa ma gandesc tot mai mult la viitor. Poate asta din cauza ca prezentul nu ma prea incanta. Ma gandesc la viata ce ma asteapta. Si visez. Visez lucruri care poate nu o sa se intample niciodata. Asta sunt: o visatoare. Asta am fost mereu.


Am momente cand spun ceva, iar in secunda urmatoare incep sa ma indoiesc de cele spuse. Citesc "Romanul adolescentului miop" si pe cat adancesc mai mult in el, e ca si cum mi-as citi romanul. Parca Eliade mi-a trait viata si s-a hotarat sa scrie fragmente din ea. Psihologic, ma aseman tot mai mult cu eul romanului. Poate ar trebui sa scriu candva si eu un roman, dar avand in vedere asemanarile izbitoare, mi s-ar spune ca-l plagiez pe Eliade. Si nu vreau asta. In fine, asta e doar o idee si asa trebuie sa ramana. Am alte lucruri la care trebuie sa ma gandesc acum: scoala, banchet, examen, admiterea la liceu.


Dar totusi..nu-mi pot lua gandul de la roman.