Recunostinta.

Incetul cu incetul ajung la concluzia ca unii oameni pur si simplu nu merita sa-ti pierzi timpul cu ei.
Le dedici lor o buna parte din timpul tau, din sfaturile tale, si mai ales, din atentia ta, dar in schimb ei continua sa fie indiferenti, ignoranti si mai ales, nici macar nu exista vreo urma de recunostinta in ochii lor.
Cel mai deranjant lucru este atitudinea lor.
Superioritate, ca si cand ei ti-ar fi facut un serviciu.
P.S. Nu-mi mai pierd timpul cu asemenea persoane!

!

Mi-e dor de sentimentul de liniste, de pace interioara.
Mi-e dor sa izolez toate acele sunete si sa-mi aud doar bataile inimii.
Sa inchid ochii si sa-mi imaginez cel mai frumos loc de pe pamant, exact asa cum faceam cand eram mica.
Vreau sa fiu doar eu cu mine.
Doar eu cu planurile si idealurile mele.
Vreau sa ma gandesc la deciziile pe care trebuie sa le iau, fara a fi influentata de nimeni.
Sa stiu eu ca atunci cand o sa gresesc, cand o sa ma impiedic si o sa cad, o sa fie din cauza mea.
Atunci nu o sa mai am niciun motiv sa dau vina pe ceilalti!

Schimbare.

Lumea aceasta este plina de specimene, de tot felul de oamenii.
Niciodata nu stii la ce sa te astepti de la ei.
Poate chiar cei in care ai avut cea mai mare incredere, te-au tradat.
Dar nicio problema, orice tradare se plateste.
Pacat e ca se pierde conceptul de om, de omenie.
Nu mai stim sa fim oameni.
Sa oferim o mana de ajutor acolo unde este nevoie, fara sa ne asteptam la o rasplata.
Sa oferim un umar pe care sa planga o persoana care sufera, sau macar o vorba buna atunci cand este cea mai mare nevoie de ea.
Preferam sa-i uram, sa-i invidiem pe ceilalti, sa le purtam pica, fara ca macar sa-i cunoastem.
Sa-i criticam fara a sti ce-i in sufletul sau mintea lor.
Dar eu ma pot schimba.
Si chiar vreau asta.
Stiu ca pot fi mai buna decat altii.