Cedez...

De ce trebuie mereu sa fiu eu cea puternica? Mereu sa te ridic atunci cand cazi, sa te scutur de praf si sa te ajut sa mergi mai departe? Nu e corect..Mai ales cand tie nu-ti pasa..
E randul meu sa fiu slaba..sa renunt si sa ma afund. Sa ma pierd in iluzii si in sperante, sa neg realitatea si sa fug de ea. Sa nu-mi pese si sa fiu indiferenta. Sa fiu egoista si sa nu ma mai gandesc la binele tau..ci la al meu.Sa vreau sa-mi fie mie bine si nu doar celorlalti. Sa-i las pe ceilalti sa creada ce vor ei si sa nu ma mai consum pentru prostii. Gura lumii nu o poti inchide niciodata si asta e un lucru dovedit.
Asta e momentul meu de slabiciune, momentul in care cedez, si am nevoie de sprijin. Momentul in care as fi vrut sa-mi fii alaturi, sa ma ridici din praf, sa fii eroul meu. Sa-mi promiti ca totul o sa treaca, ca nu o sa mai am noaptea cosmaruri si ca nu o sa ma mai trezesc plangand. Acum e momentul cand vreau sa ma minti, sa ma faci sa cred ca lucrurile o sa se indrepte si ca noi o sa fim bine...