Ca intr-un vis.

Asa incepe totul..ca-ntr-un vis.Noaptea cadea peste ei…invaluindu-i in intuneric. Doar ochii le sclipeau in lumina lunii. Linistea era intrerupta de valurile marii, valuri care le atingeau picioarele, provocandu-le un fior. Inimile lor erau acum mai aproape ca niciodata, formand un intreg care parea ca nu va putea fi niciodata distrus. Credeau ca nimeni si nimic nu o sa reuseasca sa le rapeasca ceea ce ei aveau, ceea ce le dadea speranta, incredere si mai ales, dorinta de a primi cu bratele deschise o noua zi. O noua zi in care vor putea fi impreuna din nou. Si acel lucru era iubirea…Dar visul se spulbera. Zorii zilei apar, iar razele soarelui o imbratiseaza cu patima. Ea deschide ochii. Se gaseste in camera ei, derutata, neintelegand inca o data, ce s-a intamplat. Ce s-a intamplat cu ea, si mai ales, de ce are acelasi vis in fiecare noapte. Nici acum nu stie cine e cel din visul ei, cine e acela care ii invadeaza mintea, cel ce ii distruge linistea, si mai ales, cel de care ea incepe sa se indragosteasca…Ar vrea sa-l gaseasca, sa vorbeasca cu el, dar nici macar nu stie de unde sa inceapa.Cum e posibil sa gasesti pe cineva despre care nu stii nimic, nici macar numele? Urmatoarele zile au fost ingrozitoare pentru ea. Petrecandu-si majoritatea timpul in cautare acelui baiat, s-a neglijat pe ea insasi. Intr-un tarziu a realizat ca e imposibil, e imposibil sa cauti pe cineva pe care nu l-ai intalnit niciodata, si mai ales, a carui existenta nu o cunosti.Zilele au trecut una dupa alta, ani la randul, iar ea a uitat de acele nopti in care somnul ii era tulburat de aparitia “strainului”, asa cum obisnuia sa-l numeasca pe baiatul din vis. Acum era vara, iar ea isi petrecea timpul la mare, alaturi de prietenii ei.Nu ar fi crezut niciodata ca acele vise vor reprezenta ceva, ca baiatul chiar exista si mai ales, ca-l va intalni vreodata. Dar lucrurile se intampla cand te astepti mai putin, viata are mereu pregatita pentru fiecare cate o surpriza. Asa a fost si in cazul ei. Era o fire singuratica, intotdeauna i-a placut sa fie doar ea cu gandurile ei. Intr-o seara s-a decis sa se plimbe singura pe malul marii, sa asculte valurile si sa simta nisipul fin sub picioarele, care isi lasau amprenta la fiecare pas. Si atunci apare el..Un “el” atat de singur, cu privirea trista, diferit fata de toti pe care i-a intalnit pana atunci. Cu cat se apropiau mai mult unul de altul, ea retraia visul demult uitat. Visul care i-a schimbat viata, dar pe care nu l-a crezut niciodata posibil. Acum isi citeau unul in ochii celuilalt ceea ce buzele nu puteau sa spuna, iar corpul nu stia sa mimeze.
Si in acel moment iti dai seama ca nimic nu e intamplator. Ca lucrurile intotdeauna isi au un curs, nestiut de noi. Ca pana si cel mai nesemnificativ gand intr-un final va avea un efect asupra vietii noastre. E suficient sa stim sa vedem dincolo de aceasta panza, sa acordam importanta tuturor lucrurilor, si mai ales, sa intelegem ca totul se intampla doar o singura data in viata.